IdealGandurile unui gay

De ceva vreme ma framanta un gand. Vroiam sa ma testez pentru bts -uri (its -uri), pentru ca nu avusesem curajul sa le fac si stiam ca din pacate sau stupiditate au fost si cateva ocazii in care n-am gandit cu capul care trebuie.
Cu inima cat un ghemotoc si cu rusinea cat intreg universul m-am dus la o clinica particulara ca sa fiu sigur ca nu se vor juca cu emotiile mele. Zis si facut. In viata mea n-am fost asa de panicat pana la aflarea rezultatului.
Zecile de ore mi s-au parut interminabile si am fost mai iritat ca niciodata. Am stat in fata clinicii pana mi-am terminat tigara si tragand puternic aer in piept am intrat ca sa-mi vad rezultatele. Negative! Eram in stare sa sar pana dupa tejghea sa o sarut pe cea care imi inmana rezultatul analizelor.
Mi-am jurat ca nu vreau sa mai trec prin ce am trecut. E drept ca se poate intampla oricui, dar daca poti prevenii… de ce sa nu o faci?
Nu stiu ce as fi facut daca era altul rezultatul. Imi pot doar imagina ce simte un om care a fost mai putin norocos si sper din tot sufletul sa nu se demoralizeze, ci din contra, sa pretuiasca si mai mult viata.
Cititori, trecatori… aveti grija de voi. Daca voi nu aveti, rareori va avea cineva grija in locul vostru.